1. Privesc cu ochii ce mi i-a deschis
credința, solul care-a fost trimis
/: de Dumnezeu, aicea pe pământ,
ca să mă-ndrepte spre Limanul sfânt. :/

R: Credință, credință,
dar dumnezeiesc,
/: prin tine, harul felurit :/
deplin, deplin primesc!

2. Privesc spre taina cerului divin,
trezit, aprins și luminat deplin
/: de soarele credinței înălțat
de Dumnezeu, în mine, ne-ncetat. :/

3. Privesc spre Viitorul fericit,
mereu la-ndemnul cel neobosit
/: al darului credinței - foc nestins -
adus de Dumnezeul Necuprins. :/

4. Privesc crezând cu duhul meu întreg,
căci numai prin credință înțeleg
/: frumsețea Ta, o, Dumnezeul meu,
de-aceea Te iubesc și-Ți cânt mereu! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 43.