Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Privesc cu ochii ce mi i-a deschis credința, solul care-a fost trimis /: de Dumnezeu, aicea pe pământ, ca să mă-ndrepte spre Limanul sfânt. :/ [C] Credință, credință, dar dumnezeiesc, /: prin tine, harul felurit :/ deplin, deplin primesc! [V2] Privesc spre taina cerului divin, trezit, aprins și luminat deplin /: de soarele credinței înălțat de Dumnezeu, în mine, ne-ncetat. :/ [V3] Privesc spre Viitorul fericit, mereu la-ndemnul cel neobosit /: al darului credinței - foc nestins - adus de Dumnezeul Necuprins. :/ [V4] Privesc crezând cu duhul meu întreg, căci numai prin credință înțeleg /: frumsețea Ta, o, Dumnezeul meu, de-aceea Te iubesc și-Ți cânt mereu! :/