1. Am străbătut deșertul necredinței,
și al credinței false pe pământ.
/: Sub tălpi mi-a fost arsura suferinței.
Așa am mers mereu spre cerul sfânt. :/

2. Am înfruntat furtuni din miazănoapte,
din miazăzi lovirile fiebinți,
/: în jur învăluiri de negre șoapte.
Așa am mers pe calea celor sfinți. :/

3. Am adunat în suflet adevărul,
cules din Cartea Cărților de Sus,
/: și am găsit în ea întreg misterul
răscumpărării-adusă de Isus. :/

4. Am străbătut deșerturile-amare.
Nu singur Însă, ci cu Domnul meu;
/: în toate-a fost un drum spre-un har mai mare,
sfârșind desăvârșit în Dumnezeu! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 69.