1. Era pământul plin de sâlnicie,
Şi oamenii porniţi doar înspre rău,
Nici nu credeau că poate ca să vie,
O judecată de la Dumnezeu!
Noe construia cu drag corabia,
Lumea tot privea şi iar se minuna,
C-acest om profeţea,
Cum Dumnezeu va da,
Pedeapsă prin potop,
Că s-au stricat de tot.

R: Noe, Noe intră-n corabie!
Noe, Noe cu-a Ta familie,
Noe, Noe intră-n corabie!
Dumnezeu a zis!
/: Cu însăşi Mâna Sa,
Domnul închidea,
Uşa-n urma lor,
Cei răi, rămân şi mor. :/

2. Din cer o ploaie a venit de-odată,
Cum n-a mai fost vreodată
Pân’atunci.
Şi din adânc cu toţii pot să vadă,
Că vine apă şi nu poţi să fugi.
/: Noe-n arca Sa şi familia,
Acum se închina,
Pe Tatăl proslăvea,
Fiindc-au ascultat,
Iehova i-a scăpat,
De nenorocire,
Cu mare izbăvire! :/