1. Te rog iubire sfântă,
ajută-mă să-mi țin,
iubirea mea ferită
de orice duh străin.
Acopere-mi tu ochii,
atunci când întâlnesc
iubirile pe care
nu pot să le sfințesc.

2. Frumseții dinăuntru
păstrează-mi chip duios,
virtuților coboară-mi
blândețea lui Hristos.
Nu-mi mai lăsa-ndoială
pe care să n-o-nving,
minune și lumină
să-mi fie tot ce-ating,

3. Din liniștea mea, toată
tristețea să-mi topești,
tăcerile-nfășoară-mi
cu simfonii cerești.
Și astfel fă-mi cărare,
prin cerul larg deschis,
Ia inima pe care
o văd acum ca-n vis.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 351.
Autor text: Traian Dorz.