Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Te rog iubire sfântă, ajută-mă să-mi țin, iubirea mea ferită de orice duh străin. Acopere-mi tu ochii, atunci când întâlnesc iubirile pe care nu pot să le sfințesc. [V2] Frumseții dinăuntru păstrează-mi chip duios, virtuților coboară-mi blândețea lui Hristos. Nu-mi mai lăsa-ndoială pe care să n-o-nving, minune și lumină să-mi fie tot ce-ating, [V3] Din liniștea mea, toată tristețea să-mi topești, tăcerile-nfășoară-mi cu simfonii cerești. Și astfel fă-mi cărare, prin cerul larg deschis, Ia inima pe care o văd acum ca-n vis.