1. O, Dumnezeule slăvit,
privesc la tot ce mă-nconjoară,
/: și când văd tot ce-ai întocmit,
în Fața Ta, un duh smerit
de rugăciune mă-nfioară. :/

2. Uimit privesc și-un răsărit,
și-un pururi nou apus de soare;
/: frumosul tot mai felurit,
îmi umple sufletul uimit,
îngenunchindu-l spre-nchinare. :/

3. Naintea Ta adânc plecat,
Te cânt și-nalț în mii de fețe.
/: Cât de frumos și minunat,
ești Tu, Cel care-ai semănat
pe lume-atâta frumusețe! :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 357.
Autor text: Traian Dorz.