1. O, Dumnezeule slăvit,
Izvor de bunătate,
Tu eşti Părintele iubit,
A-ntregului nemărginit,
Căci prin Cuvântu-Ţi strălucit,
O, Dumnezeule slăvit,
/: Creatu-le-ai pe toate. :/

2. Dar dacă Tu nu eşti şi-al meu,
Părinte pe vecie,
Căci viaţa-mi rea şi traiu-mi greu,
Resping Cuvântul Tău mereu
La toate poţi fi Dumnezeu,
Dar dacă Tu nu eşti şi-al meu,
/: Ce-mi foloseşte mie? :/

3. Căci soare, lună şi pământ,
Nu-Ţi ies din ascultare,
Ci toate-arată cât de sfânt,
Cât de puternic şi nenfrânt,
Și cât de viu e-al Tău Cuvânt,
Căci soare, lună şi pământ,
/: Urmează-a Ta cărare! :/

4. Atunci Tu eşti al meu deplin,
Când voia Ta curată,
O caut şi-o-mplinesc senin,
Când merg pe drumul Tău divin,
Când ochii-n ochii Tăi mi-i ţin,
Atunci Tu eşti al meu deplin,
/: Când voia mea Ţi-e dată! :/

5. Mântuitorule slăvit,
Izvor de mântuire,
Tu pentru lume Te-ai jertfit,
Păcatul ei ai ispăşit,
Și pentru veci i-ai pregătit,
Mântuitorule slăvit,
/: Eternă fericire! :/

6. Dar dacă Tu nu eşti şi-al meu,
Mântuitor şi Frate,
Cum voi scăpa de chinul greu,
Ce-mi dă păcatul tot mereu,
Cum voi intra la Dumnezeu,
- O, dacă Tu nu eşti şi-al meu,
/: La ce folos de toate? :/

7. Căci celor care Te-au primit
În inimi prin credinţă,
Comori de har le-ai dăruit,
O viaţă fără de sfârşit,
Pe veci Tu eşti al lor Iubit,
Acelor care Ţi-au primit,
/: Divina Ta Fiinţă. :/

8. Ajută-mă să Te primesc,
Adânc şi-ntreg în mine,
Să Te ascult, să Te iubesc,
Cuvântul Tă u să-l împlinesc,
De viaţa Ta să m-alipesc,
Ajută-mă să Te primesc,
/: Și să trăiesc ca Tine! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, Numărul 114