1. Eu Te iubesc, dar simt că nu-s
Nicicând a-mele mâini în stare
Să se înalțe-atât de sus,
Ca să-Ţi ajungă la picioare.
Eu Te iubesc, dar știu că n-am
Să-Ţi pot aduce-așa trăire,
Încât pe fiecare ram
Să-mi străluceasc-o dăruire.

2. Eu Te iubesc, dar vai, nu pot
Să mă înalț cât simt că-mi cere
Lumina Ta ce-mi umple tot
De înțeles și de tăcere.
Eu Te iubesc, dar n-am s-ajung
Să pot fi-atât de plin de Tine,
Pe cât doresc de timp prelung
Cu cele mai cerești suspine.

3. O, Te iubesc, dar cum pot eu
Să Te cuprind pe Tine, care,
Atotputernic Dumnezeu,
Nemărginire orbitoare.
Dar Tu Te poţi apropia,
Sfințind ființa mea cea nouă,
Micindu-Te să-ncapi în ea,
Ca soarele-ntr-un strop de rouă.

I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 187
Text: Traian Dorz