Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Eu Te iubesc, dar simt că nu-s Nicicând a-mele mâini în stare Să se înalțe-atât de sus, Ca să-Ţi ajungă la picioare. Eu Te iubesc, dar știu că n-am Să-Ţi pot aduce-așa trăire, Încât pe fiecare ram Să-mi străluceasc-o dăruire. [V2] Eu Te iubesc, dar vai, nu pot Să mă înalț cât simt că-mi cere Lumina Ta ce-mi umple tot De înțeles și de tăcere. Eu Te iubesc, dar n-am s-ajung Să pot fi-atât de plin de Tine, Pe cât doresc de timp prelung Cu cele mai cerești suspine. [V3] O, Te iubesc, dar cum pot eu Să Te cuprind pe Tine, care, Atotputernic Dumnezeu, Nemărginire orbitoare. Dar Tu Te poţi apropia, Sfințind ființa mea cea nouă, Micindu-Te să-ncapi în ea, Ca soarele-ntr-un strop de rouă.