Sărmane suflet fără Domnul, Ce mergi pe-al nimicirii drum, De unde-o să mai ai viață, În loc la cea ce-o pierzi acum? Cu care aur o să-ţi cumperi, De unde poți și când și cum O altă mântuire-n locul Aceleia ce-o pierzi acum?
Strofă 2
Cum mai răscumperi timpul de-astăzi, Ce-l dai în vânt și-arunci în fum, Cum să mai vezi odată harul De care te desparți acum? Când bunul cel mai scump tu singur Ți-l bagi în iad și-l duci la scrum, De unde oare-o s-ai alt suflet. În loc la cel ce-l pierzi acum?
Strofă 3
Și cine oare-o să te scoată Din al pierduților duium, Când tu, de la Hristos, privirea Ți-o-ntorci nepăsător și-acum? Curând va fi târziu, dar astăzi Mai poți să iei al vieții drum; Ci pentru veci de veci pierzi harul, Pe care nu-l asculți acum.
Strofă 1
Sărmane suflet fără Domnul, Ce mergi pe-al nimicirii drum, De unde-o să mai ai viață, În loc la cea ce-o pierzi acum? Cu care aur o să-ţi cumperi, De unde poți și când și cum O altă mântuire-n locul Aceleia ce-o pierzi acum?
Strofă 2
Cum mai răscumperi timpul de-astăzi, Ce-l dai în vânt și-arunci în fum, Cum să mai vezi odată harul De care te desparți acum? Când bunul cel mai scump tu singur Ți-l bagi în iad și-l duci la scrum, De unde oare-o s-ai alt suflet. În loc la cel ce-l pierzi acum?
Strofă 3
Și cine oare-o să te scoată Din al pierduților duium, Când tu, de la Hristos, privirea Ți-o-ntorci nepăsător și-acum? Curând va fi târziu, dar astăzi Mai poți să iei al vieții drum; Ci pentru veci de veci pierzi harul, Pe care nu-l asculți acum.
1 / 1▲
1. Sărmane suflet fără Domnul,
Ce mergi pe-al nimicirii drum,
De unde-o să mai ai viață,
În loc la cea ce-o pierzi acum?
Cu care aur o să-ţi cumperi,
De unde poți și când și cum
O altă mântuire-n locul
Aceleia ce-o pierzi acum?
2. Cum mai răscumperi timpul de-astăzi,
Ce-l dai în vânt și-arunci în fum,
Cum să mai vezi odată harul
De care te desparți acum?
Când bunul cel mai scump tu singur
Ți-l bagi în iad și-l duci la scrum,
De unde oare-o s-ai alt suflet.
În loc la cel ce-l pierzi acum?
3. Și cine oare-o să te scoată
Din al pierduților duium,
Când tu, de la Hristos, privirea
Ți-o-ntorci nepăsător și-acum?
Curând va fi târziu, dar astăzi
Mai poți să iei al vieții drum;
Ci pentru veci de veci pierzi harul,
Pe care nu-l asculți acum.
I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 183
Text: Traian Dorz
Isaia 12:2Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”