1. Mai taci și de-astă dată, mai treacă și-acest chin,
Mai stai și-această clipă, mai smulge și-acest spin,
Mai dă-ți pâine, mai calcă și-acest drum,
Căci poate cel din urmă e-acesta de acum.

2. Mai pune înc-o floare mormântului iubit,
Mai vars-o dată lacrimi cu-acest orfan zdrobit,
Mai dă-ți o dată haina sărmanului din drum,
Că poate cea din urmă e-aceasta de acum.

3. Mai mergi o dată încă cu frații tăi să stai,
Mai rabă și-azi, mai poartă povara care-o ai,
Mai iart-o și pe-aceasta, mai netezește-un drum,
Căci poate cel din urmă i-acesta de acum.

4. Mai crede înc-o dată, mai luptă înc-un ceas,
Mai speră înc-o rază, mai du-te înc-un pas,
Mai dă-ți şi-această jertfă pe-al crucii tale drum,
Căci poate cea din urmă e-aceasta de acum.

I: Cântarile Harului, Volumul 4, cântarea 164
Text: Traian Dorz