1. Mi-am luat prin soare crucea către Ţel.
Undeva în urmă într-un orb noroi
Rămânea trecutul, îmi duceam din el
Zborul, numai zborul fără-ntors 'napoi.

R1: Era primăvară și frumos era,
Calea numai cântec, viersul numai zbor,
Crucea numai raze, zarea scânteia
Soare, numai soare fără strop de nor.

2. Dar ce fără milă vântul s-a stârnit,
Când prea fără temeri și prea gol eram.
Cândva, la trezire, mi-nălţam rănit,
Trunchiul numai trunchiul fără pic de ram.

R2: Ani mi-am ars prin soare, mi-am zbătut prin vânt,
Și mi-am strâns prin gerul crâncenei suiri,
Dragoste și jertfă, țel și legământ,
Crucea, numai crucea fără trandafiri.

3. Primăvară Dulce, drumu-i încă sloi,
Zarea-i încă umbre, mersul tot suiș,
Până unde-i oare încă pentru noi,
Noapte, numai noapte fără luminiș?

R3: Vine, vine, vine ziuă făr-Apoi,
Nuntă fără capăt, har făr-asfințit,
Crucea numai raze, cerul numai voi,
Slavă numai slavă, fără de sfârșit.

I: Cântările Harului, Volumul 4, cântarea 152
Text: Traian Dorz