1. Ce fericit aș fi când viața
întreagă-aș fi trăit-o cum
aș vrea să-mi am cea mai din urmă
și cea mai sfântă zi din drum.
Să-mi fi avut nu numai dorul,
ci și puterea să trăiesc
în fiecare zi-mplinirea
Cuvântului dumnezeiesc.

2. Cu cât nu-s vrednic de iubire,
să-i fi fost mai îndatorat,
sfârșitul fiecărei clipe
să-m fi fost adevărat.
Cu fiecare pas, mai dragă
să-mi fi fost calea cu Hristos,
suita-mi cruce strălucită
s-arate-aceasta ne-ndoios.

3. Să-mi fi fost prieten adevărul,
și cel grăit și cel tăcut,
din curăția conștiinței,
veșmânt etern să-mi fi făcut... .
Cum aș veni așa, Isuse,
acum spre Tine, fericit.
ca robul vrednic spre Stăpânu-i,
ducând talantul înzecit!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 237.
Autor text: Traian Dorz