Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce fericit aș fi când viața întreagă-aș fi trăit-o cum aș vrea să-mi am cea mai din urmă și cea mai sfântă zi din drum. Să-mi fi avut nu numai dorul, ci și puterea să trăiesc în fiecare zi-mplinirea Cuvântului dumnezeiesc. [V2] Cu cât nu-s vrednic de iubire, să-i fi fost mai îndatorat, sfârșitul fiecărei clipe să-m fi fost adevărat. Cu fiecare pas, mai dragă să-mi fi fost calea cu Hristos, suita-mi cruce strălucită s-arate-aceasta ne-ndoios. [V3] Să-mi fi fost prieten adevărul, și cel grăit și cel tăcut, din curăția conștiinței, veșmânt etern să-mi fi făcut... . Cum aș veni așa, Isuse, acum spre Tine, fericit. ca robul vrednic spre Stăpânu-i, ducând talantul înzecit!