1. Când trec prin focul încercării,
Doamne, Tu ești bun.
Când se ridică valul mării,
Doamne, Tu ești bun.

R: Când întunericul e mare și nu mai am nici o scăpare
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.

2. Când lipsurile mă-nconjoară,
Doamne, Tu ești bun.
Când boli aproape mă doboară,
Doamne, Tu ești bun.

R: Când lacrimile-mi umplu fața și e departe dimineața
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.

3. Când ispitit sunt de vrăjmașul,
Doamne, Tu ești bun.
Când curse-tinde la tot pasul,
Doamne, Tu ești bun.

R: Când iadul tot se-mpotrivește și cel rău ca un leu răcnește
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Atunci tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.

4. Când sunt batjocorit de lume,
Doamne, Tu ești bun.
Și prigonit pentru-al Tău Nume,
Doamne, Tu ești bun.

R: Când văd că răul se ridică și omul nu mai are frică
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.