Când trec prin focul încercării, Doamne, Tu ești bun. Când se ridică valul mării, Doamne, Tu ești bun.
Refren 1
Când întunericul e mare și nu mai am nicio scăpare, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Strofă 2
Când lipsurile mă-nconjoară, Doamne, Tu ești bun. Când boli aproape mă doboară, Doamne, Tu ești bun.
Refren 2
Când lacrimile-mi umplu fața și e departe dimineața, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Strofă 3
Când ispitit sunt de vrăjmașul, Doamne, Tu ești bun. Când curse-ntinde la tot pasul, Doamne, Tu ești bun.
Refren 3
Când iadul tot se-mpotrivește și cel rău ca un leu răcnește, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Atunci Tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Strofă 4
Când sunt batjocorit de lume, Doamne, Tu ești bun. Și prigonit pentru-al Tău Nume, Doamne, Tu ești bun.
Refren 4
Când văd că răul se ridică și omul nu mai are frică, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Strofă 1
Când trec prin focul încercării, Doamne, Tu ești bun. Când se ridică valul mării, Doamne, Tu ești bun.
Refren 1
Când întunericul e mare și nu mai am nicio scăpare, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Strofă 2
Când lipsurile mă-nconjoară, Doamne, Tu ești bun. Când boli aproape mă doboară, Doamne, Tu ești bun.
Refren 2
Când lacrimile-mi umplu fața și e departe dimineața, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Strofă 3
Când ispitit sunt de vrăjmașul, Doamne, Tu ești bun. Când curse-ntinde la tot pasul, Doamne, Tu ești bun.
Refren 3
Când iadul tot se-mpotrivește și cel rău ca un leu răcnește, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Atunci Tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
Strofă 4
Când sunt batjocorit de lume, Doamne, Tu ești bun. Și prigonit pentru-al Tău Nume, Doamne, Tu ești bun.
Refren 4
Când văd că răul se ridică și omul nu mai are frică, În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
1 / 1▲
1. Când trec prin focul încercării,
Doamne, Tu ești bun.
Când se ridică valul mării,
Doamne, Tu ești bun.
R1: Când întunericul e mare și nu mai am nicio scăpare,
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
2. Când lipsurile mă-nconjoară,
Doamne, Tu ești bun.
Când boli aproape mă doboară,
Doamne, Tu ești bun.
R2: Când lacrimile-mi umplu fața și e departe dimineața,
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
3. Când ispitit sunt de vrăjmașul,
Doamne, Tu ești bun.
Când curse-ntinde la tot pasul,
Doamne, Tu ești bun.
R3: Când iadul tot se-mpotrivește și cel rău ca un leu răcnește,
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Atunci Tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.
4. Când sunt batjocorit de lume,
Doamne, Tu ești bun.
Și prigonit pentru-al Tău Nume,
Doamne, Tu ești bun.
R4: Când văd că răul se ridică și omul nu mai are frică,
În Tine mă încred, căci Tu ești bun.
Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie
Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.