Daniel Briciu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Când trec prin focul încercării, Doamne, Tu ești bun. Când se ridică valul mării, Doamne, Tu ești bun. [C] Când întunericul e mare și nu mai am nici o scăpare În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Căci Tu mă luminezi în noapte, mă întărești cu-a Tale șoapte Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun. [V2] Când lipsurile mă-nconjoară, Doamne, Tu ești bun. Când boli aproape mă doboară, Doamne, Tu ești bun. [C] Când lacrimile-mi umplu fața și e departe dimineața În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Tu nu mă uiți în grea durere, mi-aduci la timp o mângâiere Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun. [V3] Când ispitit sunt de vrăjmașul, Doamne, Tu ești bun. Când curse-tinde la tot pasul, Doamne, Tu ești bun. [C] Când iadul tot se-mpotrivește și cel rău ca un leu răcnește În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Atunci tu vii și-mi dai credință, prin Tine am iar biruință Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun. [V4] Când sunt batjocorit de lume, Doamne, Tu ești bun. Și prigonit pentru-al Tău Nume, Doamne, Tu ești bun. [C] Când văd că răul se ridică și omul nu mai are frică În Tine mă încred, căci Tu ești bun. Tu vii din nou și-mi dai tărie să fiu oricând o mărturie Și văd din nou că, Doamne, Tu ești bun.