1. Întuneric şi-n zorile târzii,
Întuneric şi-n noaptea cea mai grea.
Nu ştiu ce-nseamnă noapte şi nici zi,
Întuneric este şi-n inima mea.

2. Fără speranţă sunt şi disperat,
Cerşind mereu să pot ca să trăiesc.
/: Viaţa mea e-un chin neîncetat,
E un coşmar şi vreau să mă trezesc :/.

3. Dar oare ce gloată se-aude în zare,
Strigând tot mai tare „Osana, Isus!”.
Şi inima-ncepe să-mi bată mai tare,
Profetul Iudeii la mine-a ajuns.
Eu ştiu că El are putere divină
Să vindece orbii, aşa cum sunt eu
„Isuse, Isuse, Tu, Fiul lui David
Ai milă de mine, de orbul Bartimeu!”

R: /:„Taci!”, „taci!”, „taci!”, cu toţii îmi spun.
„Taci, căci Domnul n-are timp de tine acum.” :/

4. Dar cum să tac oare când azi Domnul trece?
E-atât de aproape de uliţa mea...
E şansa vieţii şi nu o voi pierde.
Doar El mă mai poate la ochi vindeca.
Nu-mi pasă ce spuneţi, eu ştiu că M-aude,
La El vreau s-aduc azi amarul cel greu,
„Isuse, Isuse, Tu, Fiul lui David
Ai milă de mine, de orbul Bartimeu!”

5. „Ce vrei să-ţi fac?”, atunci Isus mă-ntreabă.
„Aş vrea să pot vedea”, eu i-am şoptit.
/: „Du-te-n pace-acum, du-te-n pace-acum,
Credinţa ta te-a mântuit!” :/

R. /: Văd, văd lumina,
Văd Faţa lui Isus.
Îl voi urma în orice vreme,
Căci El mântuirea mi-a adus. :/