1. Pe potecă de lumină,
Doamne, dragostea să-mi vină,
ca să-și facă-n mine casă
veșnică și luminoasă:
și să-și afle-n mine loc
/: de odihnă și de foc. :/

2. Pe potecă argintie,
adevăru-n mine vie,
să-nflorească, să rodească
și pe veci să-mpărățească;
să fiu vasul lui curat
/: și-n odihnă și-n umblat. :/

3. Pe potecă de credință,
Doamne, umple-a mea ființă
cu Ființa Ta divină,
să se vadă mai deplină
bogăția Ta de har,
/: cum mă-mbracă iar și iar. :/

4. Doamne, ca să vii la mine,
să-mi dai stări tot mai divine,
să mă-nalți, prin înnoire.
spre o veșnică-mplinire
și la Tine să mă treci,
/: Tu găsești mereu poteci. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 98.