Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Pe potecă de lumină, Doamne, dragostea să-mi vină, ca să-și facă-n mine casă veșnică și luminoasă: și să-și afle-n mine loc /: de odihnă și de foc. :/ [V2] Pe potecă argintie, adevăru-n mine vie, să-nflorească, să rodească și pe veci să-mpărățească; să fiu vasul lui curat /: și-n odihnă și-n umblat. :/ [V3] Pe potecă de credință, Doamne, umple-a mea ființă cu Ființa Ta divină, să se vadă mai deplină bogăția Ta de har, /: cum mă-mbracă iar și iar. :/ [V4] Doamne, ca să vii la mine, să-mi dai stări tot mai divine, să mă-nalți, prin înnoire. spre o veșnică-mplinire și la Tine să mă treci, /: Tu găsești mereu poteci. :/