1. Psalmistului, ispita lumii
i-a zis: frumos mai cânţi! De-ai vrea
/: al lumii aur tot ţi-aș da,
/: doar mie dacă mi-ai cânta. :/
El nici nu s-a uitat spre ea. :/
(Nu s-a uitat spre ea.)

2. Atunci îi zise slava lumii:
Ce minunat ţi-e viersul! Vreai
/: doar mie cântul tău să-mi dai,
/: şi locul cel mai 'nalt îl ai. :/
El nici nu i-a răspuns un grai. :/
(Nu i-a răspuns un grai.)

3. Atunci i-a zis iubirea lumii:
Ce dulce ţi-e cântarea! Eu,
/: de m-ai cânta te-aş face-un zeu,
/: şi toţi ţi s-or pleca mereu. :/
Dar el tăcu şi mai din greu. :/
(Tăcu şi mai din greu.)

4. Hristos i-a zis atuncea: vino
şi cântă doar de jertfa Mea.
/: Vei plânge-acum, vei sângera,
/: dar ceru-n veci te va cânta. :/
El I S-a dat cu tot ce-avea. :/
(Cu tot ce-avea.)

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 89.
Autor text: Traian Dorz.