1. V22. Domnul m-a făcut pe mine mai 'nainte decât toate,
înaintea celor care mai întâi au fost lucrate.
V23. Mai 'nainte de-nceputuri eu am fost, din veșnicie,
până nici n-a fost a lumii aşezată temelie.
V24. Eu am fost născut-atuncea când adâncul n-a fost încă,
nici izvoarele-ncărcate cu belşug de apă-adâncă.

2. V25. Mai 'nainte-am fost făcută ca a munţilor tărie,
mai 'nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.
V26. Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi - roată,
până n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.
V27. Eu, când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de față,
când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreaţă...

3. V28. Când a pironit El norii sus, pe-ntinderi fără zare,
şi când au ţâşnit puternic ale adâncului izvoare,
V29. Când a pus hotare mării, poruncind să nu le treacă,
când pământului în lume temelii stătea să-i facă,
V30. Eu eram cu El la lucru, al Lui Meşter, desfătându-L
ne-ncetat vibrând 'nainte-I veşnicii de ani a-rândul.

4. V31. Irizând *) pe rotocolul lumii Lui de pace plină,
îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.
V32. Şi-acum fiii mei, pe mine ascultaţi-mă... sub soare,
fericiţi sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.
V33. Ascultaţi învăţătura ce-nţelepţi vă poate face,
şi nu-mi lepădaţi povaţa ce vă poate-aduce pace.

5. V34. Fericit e omul care mă ascultă şi veghează,
care-ntruna-mi stă la poartă şi la pragul uşii pază.
V35. Căci acel ce mă găseşte află viaţa-n bucurie,
căpătând bunăvoința Domnului pe veşnicie.
V36. Dar cel ce-mi păcătuieşte lui îşi face vătămare,
toţi câţi mă urăsc pe mine, merg la moarte şi pierzare.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 63.
Autor text: Traian Dorz.
*) A emite culori asamănătoare cu ale curcubeului