1. Ce greu atârnă în lumină
şi-un singur fir de praf căzând,
când pe-un şuvoi curat de raze
îşi lasă urma lunecând! ...
Ce greu atârnă-n conştiinţa
curată-a celui credincios
şi-un singur pas făcut odată,
spre-ndurerarea lui Hristos!

2. Ce greu atârnă-n faţa morţii
şi-un singur ceas cândva pierdut,
şi-un singur gând avut nevrednic,
şi-un singur bine nefăcut!
Ce greu atârnă-n faţa vieţii
şi-un singur suflet mântuit
şi-un singur dor după sfințire,
şi-un singur cânt desăvârşit!

3. O, Domnul meu, n-am rugăciune,
nici dor decât să mă păstrezi
în raza Ta, ca vieţii mele
nici fir de praf să nu-i mai vezi!
Dar să-mi însufleţeşti iubirea,
spre-un Ţel mereu tot mai sfinţit,
c-atât de greu atârnă-n ceruri
un singur pas desăvârşit!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 60.
Autor text: Traian Dorz.