Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce greu atârnă în lumină şi-un singur fir de praf căzând, când pe-un şuvoi curat de raze îşi lasă urma lunecând! ... Ce greu atârnă-n conştiinţa curată-a celui credincios şi-un singur pas făcut odată, spre-ndurerarea lui Hristos! [V2] Ce greu atârnă-n faţa morţii şi-un singur ceas cândva pierdut, şi-un singur gând avut nevrednic, şi-un singur bine nefăcut! Ce greu atârnă-n faţa vieţii şi-un singur suflet mântuit şi-un singur dor după sfințire, şi-un singur cânt desăvârşit! [V3] O, Domnul meu, n-am rugăciune, nici dor decât să mă păstrezi în raza Ta, ca vieţii mele nici fir de praf să nu-i mai vezi! Dar să-mi însufleţeşti iubirea, spre-un Ţel mereu tot mai sfinţit, c-atât de greu atârnă-n ceruri un singur pas desăvârşit!