1. O, Tu Izvorul bucuriei
câţi ani mi-ai fost atât de-ascuns,
că orice-ajungeri pân-la Tine
mi se păreau de nepătruns.
Câţi ani am mers pe-amara cale
hrănindu-mi istovitul dor,
cu câte-un strop de mângâiere
dintr-un mai dulce viitor.

2. Iar azi ce-aproape eşti de mine
şi cât de fericit de-aflat,
că pe-orice căi pornind spre Tine
Te-ajung oriunde-ndestulat.
Dar cât m-aş adăpa din unda
mereu mai dulce-n orice rând,
aş bea şi m-aş scălda şi-mi pare
că nu m-aş sătura nicicând.

3. /: Cu cât dor mă gândesc la ziua
din care veşnic ai să-mi fii
în suflet sute de izvoare,
și-n harfă sute de-armonii. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 175
Autor text: Traian Dorz