Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] O, Tu Izvorul bucuriei câţi ani mi-ai fost atât de-ascuns, că orice-ajungeri pân-la Tine mi se păreau de nepătruns. Câţi ani am mers pe-amara cale hrănindu-mi istovitul dor, cu câte-un strop de mângâiere dintr-un mai dulce viitor. [V2] Iar azi ce-aproape eşti de mine şi cât de fericit de-aflat, că pe-orice căi pornind spre Tine Te-ajung oriunde-ndestulat. Dar cât m-aş adăpa din unda mereu mai dulce-n orice rând, aş bea şi m-aş scălda şi-mi pare că nu m-aş sătura nicicând. [V3] /: Cu cât dor mă gândesc la ziua din care veşnic ai să-mi fii în suflet sute de izvoare, și-n harfă sute de-armonii. :/