1. Dorul sfânt ce-l simt acum
Ţi l-aş spune şi n-am cum,
că-i o stare şi-i un drum,
între flăcări şi-ntre scrum.
Între soare şi-ntre vânt,
între lacrimă şi cânt
şi tăcere şi cuvânt,
şi-altceva, cu mult mai sfânt.

2. Parcă-i jos cât nu cobor,
parcă-i sus cât n-am să zbor,
înnoptat şi luminos,
de-mi apleacă ochii jos.
Parcă-i fir de soare strâns,
între cântec şi-ntre plâns,
între zori şi-ntre apus,
către ceva mai de sus.

3. Dar e mare şi e mic,
de nu-l pot opri nimic,
nici în taină, nici în har,
cât mai umple-un nehotar.
Între zare şi-ntre vis,
între viaţă şi-ntre-abis,
de mă leagănă înalt,
între-un cer şi celălalt.

4. Dorul sfânt ce-l simt acum,
nu Ţi-l pot cuprinde-altcum
căci din câte ţi le spui,
toate e şi toate nu-i.
Cum ţi-e numele plăcut
Şi știut şi neştiut,
cum ţi-e graiul tău ales,
şi-nţeles şi ne-nţeles.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 165.