Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Dorul sfânt ce-l simt acum Ţi l-aş spune şi n-am cum, că-i o stare şi-i un drum, între flăcări şi-ntre scrum. Între soare şi-ntre vânt, între lacrimă şi cânt şi tăcere şi cuvânt, şi-altceva, cu mult mai sfânt. [V2] Parcă-i jos cât nu cobor, parcă-i sus cât n-am să zbor, înnoptat şi luminos, de-mi apleacă ochii jos. Parcă-i fir de soare strâns, între cântec şi-ntre plâns, între zori şi-ntre apus, către ceva mai de sus. [V3] Dar e mare şi e mic, de nu-l pot opri nimic, nici în taină, nici în har, cât mai umple-un nehotar. Între zare şi-ntre vis, între viaţă şi-ntre-abis, de mă leagănă înalt, între-un cer şi celălalt. [V4] Dorul sfânt ce-l simt acum, nu Ţi-l pot cuprinde-altcum căci din câte ţi le spui, toate e şi toate nu-i. Cum ţi-e numele plăcut Şi știut şi neştiut, cum ţi-e graiul tău ales, şi-nţeles şi ne-nţeles.