1. Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare
şi-nţelege când e vremea cu prilejul de-ascultare.
Binecuvântat e-acela care nu se ruşinează,
să-ngenunche să se roage, orişicine-ar fi să-l vază!

2. Binecuvântat e-acela ce-are-o inimă umilă
care pentru toţi câţi sufăr simte dragoste, nu silă.
Binecuvântat e-aceIa ce dă-n veac şi-n veac nu cere,
care pentru-a lumii slavă simte scârbă nu plăcere!

3. Binecuvântat e-acela care ştie să aline
în tăcere şi-n răbdare nestrigatele suspine! Binecuvântat e-acela ce umblând în părtăşie, este fraţilor lumină, dragoste şi bucurie!

4. Binecuvântat e-aceIa care astăzi face bine
în tăcere mai pastrându-şi cel de mâine pentru sine.
Binecuvântat e-acela care ştie a-L pătrunde
pe Hristos sub orice faţă şi cuvinte S-ar ascunde.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 238.
Autor text: Traian Dorz