1. Ce oare duci cu tine-n clipa
când treci spre Țărmul celălalt,
și când îți tremură aripa
peste abisul cel mai 'nalt?
Nimica, numai spada ruptă
în lupta unicei credinți,
spre bucuria ne-ntreruptă,
de dincolo de suferinți.

2. Sau cântul care niciodată
n-a fost așa năuntrul Iui,
ca astăzi când întâia dată
te înfioară cum îl spui.
Ce oare duci cu tine-n clipa
când treci spre Țărmul celălalt,
și când îți tremură aripa
peste abisul cel mai 'nalt?

3. Nimic din ce-ai adus pe cale
nu te-nsoțește peste-abis;
rămân de-a pururi ale tale
doar ce 'nainte ți-ai trimis,
La Cel ce-n veci te răsplătește
pentru fărâma de fior,
ce-n suflet pentru El îți crește,
în zboru-ți scurt și trecător.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 243.
Autor text: Traian Dorz.