1. Când înţelegi ce preţ slăvit
au clipele curate,
ce bucuros şi ce grăbit,
le răsplăteşti pe toate!
Pentr-un cuvânt de lacrimi plin
dai tot ce ţi se cere,
dai săptămâni de ani de chin,
pe-o clipă de-nviere.

2. Dai drumuri îndelungi de plâns,
pe-un pas către-mpăcare,
dai foc de zeci de ani nestins,
pe-un strop de-mbrăţişare.
Dai pentru-o lacrimă arzând,
când ea-i adevărată,
tot cât ai pătimit urcând,
spre zarea ei curată.

3. Când gustă inima ceva
din dulcea sărbătoare,
pământu-i pare tot aşa,
cât cerul plin de soare.
Când ce-ai căutat şi ce-ai găsit,
e-un strop de împlinire,
tot ce-ai vrea dat şi-ai vrea-mplinit
e-n veci numai iubire.

4. Oricât a fost viaţa grea
zdrobită şi-ntristată,
când vine-o clipă ce-o dorea,
învie dintr-o dată.
Pe harul îndelung dorit,
dai tot răscumpărare,
nu-i sufletul mai strălucit,
ca-n starea când îl are!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 245.
Autor text: Traian Dorz