O, creşte-mi râvna, Doamne, şi setea de-a lucra, mai vrednică de Tine să-mi fie slujba mea. Pe semeni cu blândeţe să-i înţeleg pe toţi cu milă socotindu-i de-aceeaşi soartă soţ.
Strofă 2
Iubirea lor unind-o cu dragoste de fraţi, cu rod mai copt să-mi fie toţi anii încărcaţi. Nelinguşind pe nimeni, Cuvântul să-l vestesc, învrednicit de cinstea că-l cred şi că-l trăiesc.
Strofă 3
Tu care-mi ştii cărarea şi-mi numeri paşii mei, fă-mi şi mai demn de Tine oricare dintre ei. Tu care-mi dărui pacea şi nimeni n-o mai ia, fă-mi rodnică viaţa să locuieşti în ea.
Strofă 1
O, creşte-mi râvna, Doamne, şi setea de-a lucra, mai vrednică de Tine să-mi fie slujba mea. Pe semeni cu blândeţe să-i înţeleg pe toţi cu milă socotindu-i de-aceeaşi soartă soţ.
Strofă 2
Iubirea lor unind-o cu dragoste de fraţi, cu rod mai copt să-mi fie toţi anii încărcaţi. Nelinguşind pe nimeni, Cuvântul să-l vestesc, învrednicit de cinstea că-l cred şi că-l trăiesc.
Strofă 3
Tu care-mi ştii cărarea şi-mi numeri paşii mei, fă-mi şi mai demn de Tine oricare dintre ei. Tu care-mi dărui pacea şi nimeni n-o mai ia, fă-mi rodnică viaţa să locuieşti în ea.
1 / 1▲
1. O, creşte-mi râvna, Doamne, şi setea de-a lucra,
mai vrednică de Tine să-mi fie slujba mea.
Pe semeni cu blândeţe să-i înţeleg pe toţi
cu milă socotindu-i de-aceeaşi soartă soţ.
2. Iubirea lor unind-o cu dragoste de fraţi,
cu rod mai copt să-mi fie toţi anii încărcaţi.
Nelinguşind pe nimeni, Cuvântul să-l vestesc,
învrednicit de cinstea că-l cred şi că-l trăiesc.
3. Tu care-mi ştii cărarea şi-mi numeri paşii mei,
fă-mi şi mai demn de Tine oricare dintre ei.
Tu care-mi dărui pacea şi nimeni n-o mai ia, fă-mi rodnică viaţa să locuieşti în ea.
I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 247.
Autor text: Traian Dorz