1. Faţa lumii-i pară mai ucigătoare,
dacă ai spre dânsa ochii pironiţi,
/: de nu-ntorci cu grabă de pe-a ei cărare,
pentru veşnicie vor rămâne-orbiţi. :/

2. Mâna lumii-i gheară care te sugrumă,
de-i întinzi tu mâna spre dulceaţa sa;
/: dar de-asculţi de harul care te îndrumă,
cupa fericirii el ţi-o poate da. :/

3. Glasul lumii-i clopot care te înșeală,
de-ți îndrepţi urechea spre chemarea lui;
/: tot ce el promite, e doar vorbă goală,
să-ţi sucească drumul drept pe care-l sui. :/

4. Frumuseţea lumii e doar o părere,
e un vis de noapte e şi mai puţin;
/: nu-ţi aduce-n suflet nici o mângâiere,
ci belşug de lacrimi şi izvor de chin. :/

5. Nu privi la lume, nu-i primi chemarea,
calea ei spre moarte duce ne-ncetat.
/: Dar de vii la Domnul şi-l dai ascultarea,
EI te fericeşte cu adevărat. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 352.