Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Faţa lumii-i pară mai ucigătoare, dacă ai spre dânsa ochii pironiţi, /: de nu-ntorci cu grabă de pe-a ei cărare, pentru veşnicie vor rămâne-orbiţi. :/ [V2] Mâna lumii-i gheară care te sugrumă, de-i întinzi tu mâna spre dulceaţa sa; /: dar de-asculţi de harul care te îndrumă, cupa fericirii el ţi-o poate da. :/ [V3] Glasul lumii-i clopot care te înșeală, de-ți îndrepţi urechea spre chemarea lui; /: tot ce el promite, e doar vorbă goală, să-ţi sucească drumul drept pe care-l sui. :/ [V4] Frumuseţea lumii e doar o părere, e un vis de noapte e şi mai puţin; /: nu-ţi aduce-n suflet nici o mângâiere, ci belşug de lacrimi şi izvor de chin. :/ [V5] Nu privi la lume, nu-i primi chemarea, calea ei spre moarte duce ne-ncetat. /: Dar de vii la Domnul şi-l dai ascultarea, EI te fericeşte cu adevărat. :/