1. Nu priviţi la valuri, dârz când se ridică,
nu priviţi pământul, larg când se despică,
ci priviţi la Domnul şi la haru-l mare,
El e-Atotputernic şi vi-i reazim tare.

2. Nu priviţi la oameni, când vă ameninţă,
să nu vă slăbească inima-n credinţă,
ci spre Domnul vieţii să 'nălţaţi privirea,
de la El vă vine toată izbăvirea.

3. Nu priviţi durerea, când vă iese-n cale,
ca să nu vă ardă focul feţei sale,
ci la Domnul păcii ochii vi se-ndrepte
alinarea-ntreagă de al El s-aştepte.

4. Ca s-aveţi într-una o nădejde plină
şi-o credinţă vie pururi în lumină,
necurmat pe Domnul să-L aveţi în faţă,
toată fericirea El v-o dă în viaţă.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 48