1. O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acuma au toate-n viaţă rost!
/: Abia acuma când toate s-au schimbat
cu-adevărat,
când toate s-au schimbat
abia acum
încep să văd
ce-am fost! :/

2. O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
/: Abia acum mă bucur să Te-ascult
atât de mult
mă bucur să Te-ascult
pe cât am fost de surd
de-ngust, de rău! :/

3. O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior.
/: Abia acum, de Duhul Tău atras,
fac primul pas,
de Duhul Tău atras
şi-aş vrea s-alerg,
să cânt, să sar, să zbor! :/

4. O, Doamne, sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
/: Abia acum, în tot ce-i pământesc,
pot să mă-nfrunt.
În tot ce-i pământesc.
Şi-acum aud şi văd
şi merg şi sunt! :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 336.
Autor text: Costache Ioanid.