1. Te laud Nume Veşnic ce nu poţi fi rostit,
Izvor al Strălucirii ce nu poţi fi privit,
Adânc a-nţelepciunii ce nu poţi fi cuprins,
Fior al Armoniei ce nu poţi fi atins.

2. Te laud că din toate aceste frumuseţi,
ai pus ceva-şi-n visul fugarei mele vieţi,
că din a Vieţii Ape, din al Iubirii Foc,
umplând-o şi umplând-o; mai afli încă loc.

3. Te laud, că, eu, umbra, de-o clipă vieţuind,
sunt înfiat în taina vieţii nemurind,
şi dobândind eterna putere de-a crea,
s-adeveresc prin toate Dumnezeirea Ta.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 264.
Autor text: Traian Dorz.