1. Lumină ce mi-ai înnoit
primirea fericită,
când inimii i-ai răsărit
răscrucea strălucită.
Lumină ce mi-ai sărutat
fiinţa mea întreagă,
învăluindu-mi-o curat,
pe calea cea mai dragă

2. Lumină ce mi-ai nimicit
ghetarii vieţii mele,
şi lacrimile mi-ai sfinţit
unindu-te cu ele.
Lumină care mi-ai atins
a harfei corzi curate,
şi către ceruri mi-ai întins
aripi nemăsurate.

3. Lumină ce te 'nalţi slăvit
pe cerul vieţii mele
de mii de ori mai strălucit
cu sori şi lumi şi stele.
Lumină! ... sufletu-mi întreg
ca jertfă ţi se-nchină,
desăvârşirea-ţi s-o-nţeleg,
pătrunde-mă, deplină.

4. /: Căci te ador, ador, cobori
pe totdeauna-n mine,
purificat să mă-nfăşori
nemărginit în Tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 271.
Autor text: Traian Dorz