Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Lumină ce mi-ai înnoit primirea fericită, când inimii i-ai răsărit răscrucea strălucită. Lumină ce mi-ai sărutat fiinţa mea întreagă, învăluindu-mi-o curat, pe calea cea mai dragă [V2] Lumină ce mi-ai nimicit ghetarii vieţii mele, şi lacrimile mi-ai sfinţit unindu-te cu ele. Lumină care mi-ai atins a harfei corzi curate, şi către ceruri mi-ai întins aripi nemăsurate. [V3] Lumină ce te 'nalţi slăvit pe cerul vieţii mele de mii de ori mai strălucit cu sori şi lumi şi stele. Lumină! ... sufletu-mi întreg ca jertfă ţi se-nchină, desăvârşirea-ţi s-o-nţeleg, pătrunde-mă, deplină. [V4] /: Căci te ador, ador, cobori pe totdeauna-n mine, purificat să mă-nfăşori nemărginit în Tine. :/