1. Cum pâinea se dăruie-ntruna
Ia toţi flămânzii din gloată,
cum ea nu-şi aşteaptă cununa
şi nici pentru jertfa-i răsplată,
aşa să mă dărui, Isuse,
ca pâine pe căiIe-Ți drepte
şi plată, pe jertfele-aduse,
făptura-mi nicicând să n-aştepte.

2. Cum apa, ţâşnind din izvoare,
se dăruie-oricând la oricine,
cum ea, pentru dulcea-i răcoare
n-aşteaptă să-i facă vreun bine,
aşa să trăiesc pân-la moarte.
Şi-ntreaga-mi viaţă predată,
să fie-un izvor care-mparte
iubire şi har, fără plată.

3. Cum soarele-mparte lumină
Ia toţi, nefăcând părtinire,
şi-n veac nu aşteaptă să vină
vreun ins ca să-i dea mulţumire
aşa să-mi împart totdeauna
lumina vieţii curate,
dar nici o virtute, niciuna
s-aştepte spre-a fi lăudate!

4. Să-ndrept, o, Isus, tuturora
privirea întreagă spre Tine,
căci Tu eşti, doar Tu Aurora
frumoasă de haruri depline.
Din Tine, Tu datu-mi-ai mie
izvoare, belşug de izvoare,
cuvine-se slavă doar Ție
Şi Tatălui Sfânt - închinare!

I: Cântările Harului, volumul 2-Cântarea 43