Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Cum pâinea se dăruie-ntruna la toţi flămânzii din gloată, cum ea nu-şi aşteaptă cununa şi nici pentru jertfa-i răsplată, aşa să mă dărui, Isuse, ca pâine pe căiIe-Ți drepte şi plată, pe jertfele-aduse, făptura-mi nicicând să n-aştepte. [V2] Cum apa, ţâşnind din izvoare, se dăruie-oricând la oricine, cum ea, pentru dulcea-i răcoare n-aşteaptă să-i facă vreun bine, aşa să trăiesc pân-la moarte. Şi-ntreaga-mi viaţă predată, să fie-un izvor care-mparte iubire şi har, fără plată. [V3] Cum soarele-mparte lumină la toţi, nefăcând părtinire, şi-n veac nu aşteaptă să vină vreun ins ca să-i dea mulţumire aşa să-mi împart totdeauna lumina vieţii curate, dar nici o virtute, niciuna s-aştepte spre-a fi lăudate! [V4] Să-ndrept, o, Isus, tuturora privirea întreagă spre Tine, căci Tu eşti, doar Tu Aurora frumoasă de haruri depline. Din Tine, Tu datu-mi-ai mie izvoare, belşug de izvoare, cuvine-se slavă doar Ție Şi Tatălui Sfânt - închinare!