1. O luntre ce-a trecut spre larguri
c-o singură lopată doar,
/: vâslind c-o singură putere
n-ajunge ţărmul, în zadar. :/

2. O pasăre pornită-n vânturi
spre-al visului dorit hotar,
/: plutind c-o singură aripă,
n-ajunge țelul - în zadar. :/

3. Un foc aprins, oricât de mare
pe cel mai fericit altar,
/: arzând doar c-un cărbune singur
curând se stinge, în zadar. :/

4. Şi-o însoţire neunită
ce doar mai pâlpâie arar,
/: când numai unul mai iubeşte
curând se pierde, în zadar. :/

5. Iubeşte-ţi soţul cu credinţă,
căci părtăşia e un har,
/: din vina ta când ai pierdut-o
o poţi tot plânge, în zadar. :/

I: Cântările Harului, volumul 2-Cântarea 37