1. Tu-mi înlături îndoiala
inimii ne-ncrezătoare,
când mă-nfrânge grea ispita
şi din vina mea mă doare.
Când furtuni învolburate
îmi întunecă privirea,
un Cuvânt al Tău îmi poate
lumina nemărginirea.

2. Când de secetă se uscă
tot hotarul meu în jale,
într-o clipă mi-l învie,
revărsarea milei Tale.
Tu-mi eşti nehotar iubirii,
neclintire-ncredinţării,
adâncime-nţelepciunii
şi răsplată ascultării.

3. Temelia vieţii mele
inimii comoara toată,
tot ce 'nalţ şi tot ce darăm,
e spre slava Ta curată.
Cât ar curge râu de lacrimi
de cântări, de rugăciune,
sute de vieţi, Isuse,
tot n-aș mai sfârși a spune.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 358.
Autor text: Traian Dorz