1. Tu vrei iubirea ascultând,
De-ntreaga Ta chemare,
Căci cum e ea iubire când,
E fără ascultare?
Tu vrei iubirea-mpărtăşind,
Cu fraţii o simţire,
Căci când stă rece, nesimţind,
Cum poate fi iubire?

2. Tu vrei iubirea-n chip smerit,
Mereu adevărată,
Căci când trăieşte felurit,
Cum poate fi curată?
Tu vrei iubirea urmărind,
Folosul Tău în toate,
Căci ce iubire-i ea dorind,
Foloase necurate?

3. Tu vrei iubirea-n veci aşa,
Unită şi-n lumină,
Căci ce iubire este ea,
Când minte şi dezbină?
Tu vrei iubirea împlinind,
Cerinţele-nfrăţirii,
Căci ce iubire-i ea-njosind,
Poruncile iubirii?

4. /: Tu-mi vrei Isus iubirea mea,
Cu fraţii din-mpreună;
De nu-i aşa cât aş cânta,
Iubirea mea-i minciună! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 233.
Autor text: Traian Dorz.