1. Coboară ziua-n spre-asfinţit,
ca viaţa-n bătrâneţe,
lumina-i trece liniştit
spre-o altă tinereţe.
Crezând aceleiaşi porunci
ce le-a-ntocmit cărare,
trec toate - urmând mereu de-atunci
eterna ascultare.

2. Nici unele nu stau din drum,
nici nu se-abat din cale,
ci toate ţin ca-ntâi şi-acum
porunca voii Sale!
Urmează după noapte zi
Şi iarnă după vară,
merg toate-toate cum ar fi
întâia zi şi seară...

3. Învaţă-mă, firesc amurg,
eternele poveţe,
prin care zilele să-mi scurg
spre-o sfântă tinereţe.
Şi când cu-n ultim asfinţit
viaţa mea-nceta-va,
să-i moştenesc desăvârşit
nemaiapusă slava.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 328.
Autor text: Traian Dorz.