Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Coboară ziua-n spre-asfinţit, ca viaţa-n bătrâneţe, lumina-i trece liniştit spre-o altă tinereţe. Crezând aceleiaşi porunci ce le-a-ntocmit cărare, trec toate - urmând mereu de-atunci eterna ascultare. [V2] Nici unele nu stau din drum, nici nu se-abat din cale, ci toate ţin ca-ntâi şi-acum porunca voii Sale! Urmează după noapte zi Şi iarnă după vară, merg toate-toate cum ar fi întâia zi şi seară... [V3] Învaţă-mă, firesc amurg, eternele poveţe, prin care zilele să-mi scurg spre-o sfântă tinereţe. Şi când cu-n ultim asfinţit viaţa mea-nceta-va, să-i moştenesc desăvârşit nemaiapusă slava.