1. Mai orb ca cel fără vedere,
E omul cel fără de minte,
/: Mai mut cel fără rugăciune
Ca mutul cel fără cuvinte. :/

R: Dumnezeule, ai milă
De-orice om în stare rea
/: Dăruieşte-Ţi mântuirea
Celor care-s fără ea. :/

2. Mai rău e cel zgârcit şi lacom,
Ca cel în lanţuri şi zăvoare,
/: Păcatu-n care te-nchizi singur
E cea mai crâncenă-nchisoare. :/

3. Mai ciung ca cel fără de mână
E omul fără dărnicie,
/: Căci lipsa milei pentru alţii
E cea mai tristă sărăcie. :/

4. Mai chinuit e-acel ce are
O conştiinţă-mpovărată,
/: Decât cel slăbănog trupeşte
Ce se târăşte viaţa toată. :/

5. Mai fericit cel ce pe Domnul
Mântuitor şi Scut Îl are,
/: Decât cel ce-ar putea să aibă,
întregul aur de sub soare. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 16