1. N-ai să te prăbuşeşti urcând
Înspre-adevăr, după Hristos,
/: Te vei 'nălţa mai luminând,
Cu cât ţi-e mai întunecos. :/
Cândva şi-odihnă vei avea,
Tu care azi munceşti din greu
Vei şi sărbători cândva,
Tu truditor spre Dumnezeu.

2. Avea-vor scut cei azi sărmani
Și zâmbet cei ce plâng acum,
/: Și mamă cei acum orfani
Și casă cei mereu pe drum... :/
Dar numai după ce urcând
Calvarul dureros spre Țel,
Lăsa-vor aurul arzând,
Al lacrimilor lor spre el.

3. /: Şi numai când se pot uni
Deplin cu gândul lui Hristos,
Cu cât se sting, pot străluci,
Mai depărtat și mai frumos. :/

I: Cântările harului, volumul 2, cântarea 311.
Autor text: Traian Dorz