1. Dragostea când e curată,
Nu lipseşte niciodată,
Nu-s nici ziduri, nici poveri
S-o oprească nicăieri.

R1: Dragostea când e fierbinte
Arde-n ochi şi-arde-n cuvinte;
Arde-n lacrimi şi-n cântări,
Slava fericitei stări.

2. Dragostea când e frumoasă,
E smerită şi duioasă;
Credincioasă rămânând
Pân-la moarte-n primul gând

R2: Dragostea când e deplină,
E tăcută şi senină
Şi-şi dă anii minunaţi,
Pentru cer şi pentru fraţi.

3. Dragostea când este bună
Poartă jugul dimpreună,
Duce până la sfârşit
Crucea lângă Cel iubit.

R3: Dragostea când e cerească
Face sufletul să crească,
Pân-ajunge luminos,
Una-n umblet cu Hristos.

4. Dragostea când este-ntreagă,
De Hristos n-o mai dezleagă
Nici tăcere nici cuvânt,
Nici viaţă, nici mormânt.

R4: Dragostea când este-ntreagă,
De Hristos n-o mai dezleagă
Nici tăcere nici cuvânt,
Nici viaţă, nici mormânt.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 121.
Autor text: Traian Dorz.