1. Cât de străin îmi e cuvântul
De gândul meu, când vreau să spun
/: Cum simt iubirea şi-adevărul
Cu sufletul când se-mpreun'! :/

2. Zadarnic m-am zbătut să aflu
Un fel desăvârşit, să pot
/: În forme să cuprind iubirea
Și-n slove adevărul tot. :/

3. Căci dragostea desăvârşită,
Cu adevărul n-au hotar.
/: Când sufletul şi le-mpreună,
E sfânt, dar mut ca un altar. :/

4. Iar când mi se lumină taine
Și cred că totul am pătruns,
/: Lumina mai strălucitoare
Mi-l face iarăşi mai ascuns. :/

I: Cântările Harului, volumul 2-Cântarea 25
Autor text: Traian Dorz